#LearnHowToMountain Ep. 12 – Tips & tricks

Echipamentul montan de calitate e scump. Sunt Costin Miu, sunt ghid montan, și astăzi vorbim despre cum ar trebui întreținut acest echipament.

Camelbak-ul. Vă aduceți aminte despre el din episodul despre hidratare. Dacă vă vine să credeți, camelbak-ul meu are 5 ani și a ajuns la vârsta asta pentru că am avut grijă de el.

Oricum, e fabricat dintr-un plastic special tratat împotriva mirosurilor, dar dacă îl lăsați cu apă în el o perioadă îndelungată, s-ar putea să aveți surprize. Cum îl curăț eu? În primul rând, de câte ori vin de pe munte, scot apa din el, îl spăl și-l șterg în interior. Apoi, suflu apa din furtun și din muștiuc.

Jachetele și pantalonii cu membrană Goretex sau cu orice altă membrană împotriva umidității
NU se spală cu detergenți convenționali, pentru că aceștia distrug, pur și simplu, membranele impermeabile și respirabile. Folosiți pentru spălarea lor detergenții speciali, soft, pe care îi găsiți la magazinele de outdoor. Dacă, după spălare, le și clătiți cu o soluție pentru reimpermeabilizare, cu atât mai lungă le va fi viața.

Încălțămintea de munte
e expusă apariției mirosurilor neplăcute, pentru că o folosiți în regim de efort mare, care generează transpirația picioarelor. Folosiți spray-urile împotriva ciupercilor care se pot dezvolta în interior și care provoacă mirosurile neplăcute. Nu spălați încălțămintea de munte la mașină, decât dacă specificațiile de pe etichetă permit acest lucru. Altfel, o veți distruge. Curățați stratul superficial de noroi uscat sau praf cu o perie, apoi ștergeți-i cu o cârpă umedă. Nu-i uscați foarte aproape de foc sau orice altă sursă de căldură.

Fermoarele.
Indiferent că e vorba despre cele de la rucsac, de la jachete sau de la bocancii cu parazăpezi incluse, e bine să le ungeți, din când în când, cu un gel cu silicon. Astfel, alunecarea va fi mai ușoară, deci le veți prelungi durata de viață.

Colțarii.
Când veniți cu ei de pe munte, spălați-i sub jet puternic de apă și uscați-i. Fiind din oțel, în timp vor apărea ușoare pete de rugină. Nu vă faceți griji, sunt superficiale. De asemenea, aveți grijă la ascuțimea colților, mai ales după ture pe teren mixt, gheață + stâncă. Când se tocesc, trebuie ascuțiți, preferabil de către cineva care se pricepe. Nu-i ascuțiți la polizor, riscați să decăliți oțelul.

Tips & tricks. Cum ferești apa de îngheț?
Iarna, inevitabil, apa din camelbak îngheață, chiar dacă folosiți manșoanele de izopren. Pentru a preveni asta, după ce beți, suflați înapoi apa care rămâne pe furtun, iar muștiucul băgați-l în interiorul hainelor, printre guler și gât.

Care e termosul potrivit?
Există două modele de termos: cele mai ieftine, cu capac care se înfiletează/desfiletează, pur și simplu, și cele care au acel buton care se apasă pentru a lăsa lichidul din interior să iasă. Dezavantajul primului e că iarna, din cauza presiunii provocate de lichidul fierbinte dinăuntru (mai ales la altitudine) și a frigului care contractă diferit materialele, există posibilitatea să se blocheze acel capac, punându-vă în imposibilitatea de a folosi termosul.

Cum te legi la șireturi astfel încât să nu ți se tot dezlege?
Înainte de fundă, fă un nod dublu. În cazul șireturilor cu care vine încălțămintea de munte, ele sunt fabricate astfel încât elimină pericolul de a se strânge prea tare ca să mai desfaci nodul, ca la cele de bumbac.

Cum protejezi bateriile de frig?
Se știe că frigul descarcă mult mai repede bateriile. De aceea, e indicat să le ții nu în rucsac, ci aproape de corp, în haine. Pe timpul nopții, ia cu tine în sacul de dormit tot ceea ce înseamnă frontală, baterii de rezervă, power bank, telefon, gps etc. Ca să nu mă trezesc cu ele pe sub coaste, eu le pun pe toate într-un mic săculeț.

#LearnHowToMountain Ep. 11 – Camparea pe munte

Salut, sunt Costin Miu, sunt ghid montan și astăzi povestim despre corturi, saci de dormit, salteluțe, primusuri și alte chestii de care te lovești atunci când campezi pe munte.

În primul rând, unde campezi? Bine-nțeles, dacă ai de ales. Ai nevoie de un loc cât mai plat, pentru a nu aluneca, în sacul de dormit, de pe saltea.

Apoi, ai nevoie de un loc curat și uscat, pentru că nu vrei să dormi cu pietre pe sub coaste sau cu apă infiltrată în cort. Dacă e aproape de un izvor cu atât mai bine, iar dacă e vânt, încearcă să-l montezi cu un colț al cortului în direcția vântului, astfel încât cortul tău să opună cât mai puțină rezistență vântului. E bine ca sub cort să pui un footprint, adică o folie din material textil sintetic care are rolul de a-ți proteja fundul cortului.

Cum îți alegi cortul? Atunci când te hotărăști să-ți iei un cort, trebuie să știi foarte bine unde îl vei folosi. Cu cât un cort e mai rezistent și mai ușor, cu atât e mai bun, dar și mai scump. Eu prefer corturile cu două straturi – tenda și supratendă – pentru că stratul interior, fabricat, de regulă, din plasă, mă protejează de condensul care se se formează, mai ales iarna, pe interiorul cortului. Apoi, veranda (absida) cortului e foarte utilă pentru că-ți poți adăposti rucsacul sau bocancii fără să te deranjeze în cort, sau poți găti la adăpost de vânt. Important de știut: noaptea, mai ales la altitudine, nu închide aerisirile cortului, pentru că ele îți vor aduce oxigen în incintă și va micșora cantitatea de condens care se formează pe interiorul cortului.

Salteluța sau izoprenul au rolul de a-ți asigura un somn cât mai odihnitor. Salteluța autogonflabilă, pe care eu o prefer, mai ales iarna și la altitudine, e mai grea, mai scumpă, dar izolează mult mai bine atât fizic, cât și termic. Atenție, faptul că-i spune autogonflabilă nu înseamnă că se umflă singură! O face până presiunea ei internă egalează presiunea atmosferică, apoi va trebui s-o umfli tu. Izoprenul e mai ușor, mai ieftin, dar mai puțin performant și confortabil.

Sacul de dormit este cel care poate face diferența între o drumeție/expediție reușită și un eșec, pentru că el este cel care te apără de frigul nopții. Cele două criterii principale după care se împart ei sunt: – Temperatura optimă de folosire, care îi împarte în saci de trei sezoane, saci de iarnă și saci de expediții extreme – Umplutura (puf sau material sintetic), caracteristică strâns legată de criteriul de mai sus. Cei cu puf sunt mai scumpi, dar mai călduroși și mai ușori, în timp ce cei sintetici sunt mai ieftini decât cei de puf, dar, la performanțe identice, sunt mult mai grei și mai voluminoși decât cei de puf. Pe eticheta și husa oricărui sac care se respectă trebuie să găsiți câteva informații absolut necesare: umplutura, dimensiunile, greutatea, temperaturile de confort și de extrem și partea pe care este montat fermoarul. Ca și în cazul pufoaicelor, și izolația termică pe care ți-o oferă un sac de dormit depinde de rezistența fiecărei persoane la frig, de aceea e indicat să-l folosești în limita temperaturii lui de confort. Extremul este temperatura la care vei face față doar bine îmbrăcat, dar nu-ți garantează o noapte prea confortabilă. De ce e important fermoarul? Pentru că, în cazul în care obișnuiești să dormi pe o parte, e bine să ai fermoarul în fața ta, nu în spate. Așadar, dacă dormi pe dreapta, ia-ți un sac cu fermoarul pe stânga. Important de știut, pentru că are legătură cu menținerea calității pufului: – sacul de dormit trebuie depozitat în sacul de depozitare, nu în cel de compresie sau, în cazul în care nu vine cu sac de depozitare, îl puteți agăța pe un umeraș; – când îl băgați în sacul de compresie, nu-l rulați, ci, pur și simplu, îl înghesuiți în sacul de compresie. Chiar dacă nu pare, el va intra.

Dacă petreci noaptea în cort, vei avea nevoie, mai ales iarna, de un primus, o butelie și un vas în care să fierbi apă pentru ceai sau pentru mâncare. Atenție, nu fă focul în cort pentru că: – riști să dai foc cortului – amestecul combustibil din butelie emană, după ardere, monoxid de carbon. E un gaz extrem de nociv, nu are miros, iar inhalarea lui într-o incintă închisă îți pune în pericol sănătatea și chiar viața. A propos de mâncare, dacă știi că ești într-o zonă cu aminale sălbatice, nu ține mâncare în cort. Pune-o într-o pungă, du-o la o distanță rezonabilă și urc-o într-un pom, astfel încât s-o ferești de animale.

Alte sfaturi utile:

– pe timpul nopților friguroase, ia cu tine în interiorul sacului de dormit bateriile și telefonul, pentru a împiedica frigul să ți le descarce

– alege o frontală cu lumină roșie, pentru a nu-ți deranja partenerul de cort care doarme

– ia cu tine dopuri de urechi, te vor ajuta să dormi mai bine

– nu uita să iei cu tine un sac de plastic de gunoi, în care să aduni toate resturile rămase după camparea ta

– înainte să strângi cortul, șterge umezeala de pe exterior și condensul de pe interior, pentru că dacă-l vei împacheta ud, va mucegăi.

#LearnHowToMountain Ep. 10 – Florile de munte considerate monument ale naturii

Salut! Sunt Costin Miu, sunt ghid montan și astăzi povestim despre cele mai întâlnite flori de munte ocrotite de lege, deci pe care n-ar trebui să le rupeți sub nici o formă.

Cu siguranță, de-a lungul vremii, ați văzut în știrile TV sau în Social Media persoane care coborau de pe munte având în mâini buchețele de flori de colț sau pungi pline de flori de rododendron.

Înainte să-i acuzăm de distrugere, haideți să presupunem că nu știu că acele plante sunt ocrotite și haideți să vedem care sunt cele mai întâlnite trei flori protejate din Munții Carpați.

Probabil că cea mai cunoscută e floarea de colț. Crește la peste 1800-2000 de metri, sub formă de mici pâlcuri, ajunge la o înălțime de 12-15 centimetri, iar inflorescența ei are petalele ascuțite și acoperite cu perișori care o fac să semene la atingere cu catifeaua. Dincolo de barbarismul gestului de a rupe o floare de pe munte, floarea de colț se și ofilește foarte repede, deci nu vă bucurați foarte mult de ea. Dacă vreți flori de colț acasă, găsiți semințe la magazinele specializate și v-o puteți planta acasă. Crește și mai mare decât pe munte, spre 30 de centimetri.

Apoi, garofița Pietrii Craiului. Așa cum îi spune și numele, e o specie endemică ce poate fi găsită doar pe creasta Craiului și unde ar trebui să și rămână. Are o superbă culoare roz stropită cu picățele albe. În sfârșit, poate cea mai întâlnită floare de munte e rododendronul. Crește sub formă de boscheți de câteva zeci de centimetri înălțime care formează adevărate pături de culoare fuchsia peste fețe întregi de munte. Apare primăvara, la sfîrșit de mai și început de iunie și poate fi întâlnită în Ciucaș, Bucegi, Făgăraș și în majoritatea masivelor Carpaților.

Așadar, toate aceste flori sunt ocrotite de lege. Dincolo de barbarismul faptei în sine, dacă rupeți acește plante monument ale naturii veți suporta rigorile legii, adică amendă între 3000-10.000 de lei. Lista completă ca plantelor ocrotite o puteți găsi aici: http://www.interferente.ro/specii-de-flori-rare-ocrotite-de-lege-in-romania.html

#LearnHowToMountain Ep. 9 – Bețele de trekking (drumeție)

Salut! Sunt Costin Miu, sunt ghid montan, și astăzi vorbim despre bețele de trekking. Sau de drumeție.

Bețele de trekking seamănă cu cele de ski, dar nu sunt realizate dintr-o singură bucată, ci sunt telescopice, alcătuite din mai multe segmente, pentru a putea fi micșoate sau mărite după nevoie.

Sunt o piesă de echipament de a cărei importanță puțini își dau seama. Dacă nu le folosești – și mulți n-o fac – e greu să-ți dai seama cât de folositoare pot fi. Realizezi acest lucru abia când te apuci să mergi cu ele și-ți dai seama de diferența față de cum mergeai înainte, sau în momentul în care ești obișnuit să mergi cu ele și, din diverse motive, ești nevoit să mergi fără.

Haideți să vedem cum le-aș clasifica eu, ca să știm ce avem nevoie. În primul rând, le-aș împărți în funcție de materialul din care sunt fabricate.

1. Bețele de trekking din duraluminiu. Sunt un pic mai grele, dar sunt solide și au prețuri mai mici.

2. Bețele de trekking din carbon sau combinație de duraluminiu și carbon, sunt foarte ușoare, nu la fel de rezistente ca primele și mai scumpe. Dacă ar fi să aleg, eu le-aș alege pe primele, pentru că au o rezistență la îndoire mult mai mare. Sunt mai flexibile, deci pericolul de rupere la o solicitare extremă este mai mic.

O altă clasificare poate fi cea în funcție de sistemul de prindere a segmentelor.

1. Sistemul cu nucă este, poate, mai estetic, dar are câteva dezavantaje. Nuca interioară este fabricată din plastic, deci se poate slăbi sau chiar strica în timp. Iarna, la frig, din cauza contracției materialelor, strângerile se pot bloca, împiedicând deșurubarea nucilor pentru micșorarea sau mărirea lungimii bețelor.

2. Sistemul cu clips este mult mai ușor de folosit, mai rapid și mai sigur. Ar mai fi două criterii de clasificare, dar mai puțin relevante. Primul ar fi numărul segmentelor din care sunt ansamblate bețele. Majoritatea au 3 segmente, dar mai există și cu 4. Acestea din urmă se fac mai scurte când sunt strânse, dar faptul că au 3 îmbinări în loc de două le scade rezistența la utilizare.

Apoi, în funcție de anotimpul când sunt utilizate, pot fi considerate de 3 sezoane sau de iarnă. Diferența o fac nu bețele, care sunt aceleași, ci mărimea rozetei din vârful bețelor. Cele de 3 sezoane sunt mici, iar cele de iarnă sunt mai mari, pentru a împiedica afundarea bețelor în zăpadă.

După ce am văzut care sunt tipurile de bețe pe care le putem folosi, haideți să vedem cum se folosesc ele. Pentru a învăța corect priza mâinii pe mânerul bățului, vedeți video. Ideea e că trebuie să transferăm greutatea corpului pe băț prin sprijin pe chinga mânerului, nu prin strângerea mânerului. Lungimea corectă a bățului se obține atunci când antebrațul este paralel cu suprafața pe care se merge. Pe plat, unghiul cotului trebuie să fie de 90 de grade, iar lungimea bățului se modifică odată cu schimbarea unghiului terenului: la urcare scurtăm bețele, la coborâre le lungim.

De ce sunt utile bețele de trekking, când ne ajută ele?

1. La urcare, împingând în bețe, ne ajutăm mușchii picioarelor să urce greutatea corpului.

2. La coborâre, sprijinul în bețe ne ajută să transferăm în brațe o parte din greutatea corpului care, altfel, ar fi susținută aproape în totalitate de articulația genunchiului.

3. La traversarea unor obstacole, fie că e un curs de apă, un trunchi de copac sau un șanț, bețele ne ajută să ne păstrăm echilibrul. Dacă nu sunteți, încă, lămuriți asupra utilității bețelor, folosiți-le o dată, apoi mai vorbim!

#LearnHowToMountain Ep. 8 – Ce trebuie să ai întotdeauna în rucsac

După ce, acum câteva episoade, am povestit despre cum îți alegi și cum porți corect rucsacul, haideți să vedem astăzi ce ar trebui să nu lipsească din rucsacul niciunui monagnard, indiferent de sezon.

N-o să vorbim despre ce îmbrăcăminte să-ți iei cu tine într-o tură de munte; evident, te îmbraci potrivit vremii și sezonului în care te afli.

Veți vedea că sunt lucruri care au legătură, în principal, cu supraviețuirea și cu siguranța pe munte, dar nu numai.

Hai să vedem ce am eu în rucsac în acest moment!

În primul rând, trusa medicală. Fiecare om care merge pe munte, indiferent că participă la o tură între prieteni sau într-una ghidată, indiferent că e o tură de o zi sau una mai lungă, trebuie să aibă la el un minim de medicamente. Ce înseamnă asta? Analgezice, antiinflamatoare, feșe sterile, leucoplast, o sticluță de apă oxigenată, o fașă elastică pentru entorse/luxații, medicamente pentru răceală, medicamente pentru stomac, niște plasturi împotriva bășicilor provocate de încălțăminte. De ce spun că fiecare trebuie să aibă propria trusă medicală? Pentru că, în România, legislația nu permite unui ghid montan să dea medicamente unui client, singurii care pot face acest lucru sunt medicii și farmaciștii.

Apoi, apa. Am explicat de la începutul acestei campanii cât de important este să beți apă suficientă pe munte. O hidratare corectă vă poate feri de afecțiuni gen dureri de cap sau crampe musculare, așa că mai bine previi decât să tratezi.

Folia de supraviețuire vă poate salva viața, de aceea este imperios necesar să o aveți cu voi. E ușoară, e ieftină, e mică, deci n-aveți niciun motiv să vă lipsească din rucsac. Te salvează de arșiță, de frig și chiar de ploaie.

Frontala este foarte utilă, pentru că s-ar putea ca turele să nu se termine întotdeauna când ne-am programat noi, iar o noapte în pădure, pe întuneric, nu este o experiență foarte fericită. Eu am întotdeauna în rucsac și baterii de rezervă. Folosiți o lenternă frontală, care se fixează pe cap/cască, nu o lanternă clasică, pentru că aveți nevoie de mâini pentru alte lucruri.

Ochelarii de soare sunt extrem de importanți atât vara, cât și iarna. Încercați să vă luați niște ochelari de soare cu grad mare de protecție la ultraviolete, pentru că la altitudine aceste raze sunt mult mai puternice decât la nivelul mării și vă pot dăuna. În plus, pe timpul iernii, albul zăpezii reflectă lumina soarelui și vă poate provoca chiar și orbire temporară. Nu uitați husa de protecție a ochelarilor; nu vreți să-i bagați în capacul rucsacului de unde să-i scoateți cu lentilele zgâriate!

Crema de protecție solară este la fel de importantă și iarna, și vara. Așa cum spuneam mai sus, razele UV sunt mult mai puternice pe munte, de aceea e vital să vă feriți de arsurile solare ale pielii sau ale buzelor.

Un briceag multifuncțional și câțiva metri de șnur te pot salva din multe situații neprevăzute care pot apărea pe munte. La fel, o brichetă. Mai există și varianta amnarului cu magneziu, dar acesta e util doar dacă știi să-l și folosești. Ce mai am eu în rucsac tot timpul și m-a ajutat de multe ori să trec peste diverse situații este niște duct tape, sau banda adezivă gen scotch. Nu trebuie să cărați cu voi o rolă întreagă, sunt de ajuns doi-trei metri înfășurați pe un pachet de șervețele, spre exemplu.

Un telefon mobil e vital, pentru a putea apela ajutorul în caz de urgență. Pentru că știm cât (nu)ține bateria unui smartphone, mai ales dacă suntem în zone cu semnal slab, eu am tot timpul cu mine și o mică baterie externă, un power bank.

Pentru că, așa cum spuneam mai sus despre frontală, știm când începe o tură dar nu, neapărat, și când se termină, e bine să aveți în rucsac un mic kit de nutriție de urgență, adică o tabletă de glucoză și unul-două geluri energizante.

În sfârșit, pentru că sunt ghid montan și siguranța clienților este foarte importană, întotdeauna am cu mine un spray împotriva urșilor. Nu e obligatoriu să-l aveți cu voi, dar e util chiar și în cazuri mai des întâlnite gen întâlnirea cu niște câini de stână nervoși.

În final, știu, ați putea spune că toate cele de mai sus adaugă greutate rucsacului pe care îl cărați cu voi. V-aș răspunde că dacă siguranța și chiar viața voastră ar depinde de un kilogram de echipament în plus, eu aș zice să-l cărați!

#LearnHowToMountain Ep. 7 – Colțarii

Salut! Sunt Costin Miu, sunt ghid montan, și în episodul de astăzi al campaniei noastre povestim despre cum îți alegi colțarii.

ATENȚIE!!! Din acest video nu vei învăța cum să folosești colțarii! Acest lucru nu se învață din tutoriale video, ci de la un ghid, de la un om cu experiență, pe zăpadă, nu din fața ecranului unui laptop sau smartphone. Folosirea incorectă a colțarilor poate provoca acidente cu urmări foarte serioase.

În primul rând, haideți să vedem ce sunt colțarii și la ce folosesc ei.

Colțarii, ala cum le spune și numele, sunt niște dispozitive prevăzute cu colți de oțel, care se montează pe talpa bocancilor. Rolul lor este acela de a-ți asigura stabilitate și aderență în timpul mersului pe gheață, zăpadă înghețată sau pe teren mixt, stâncă cu gheață.

Dar cum îți alegi colțarii? Alegerea colțarilor are legătură directă cu alegerea corectă a bocancilor pe care îi vei monta. Bocancii de iarnă, pentru că ei sunt cei în cauză, au prevăzute pe călcâi și/sau vârful tălpii niște praguri sau margini din plastic foarte dur care au rolul de a fixa colțarii pe bocanc.

Cei care au aceste margini atât în spate, cât și în față se cheamă bocanci cu prindere de colțari mecanică; cei care le au doar în spate se cheamă bocanci cu prindere semimecanică. În funcție de prinderea bocancului, alegi colțarii potriviți. Aceștia pot fi:

– cu prindere mecanică. Sunt prevăzuți în față cu o ramă din sârmă de oțel foarte groasă, iar în spate cu un sistem „clic” asemănător cu cel de la clăparii de schi.

– cu prindere semi-mecanică. Au în față o buclă de cauciuc ușor elastic prin care se trece o chingă textilă care fixează colțarul pe bocanc, iar în spate au un sistem „clic” asemănător cu cel de la clăparii de schi.

– cu prindere universală. Spre deosebire de cele două tipuri de mai sus, aceștia pot fi montați pe orice bocanc, chiar și pe cei de 3 sezoane. Eu nu-i recomand, pentru că e cea mai puțin sigură legătură și, nu-i așa?, nu ai ce să cauți la munte iarna cu bocanci de 3 sezoane!

În ziua de azi, se produc colțari care se pot adapta atât pentru prindere mecanică, cât și pentru cea semimecanică. Tot ce trebuie să faceți e să schimbați rama de oțel din față cu bucla de cauciuc, ambele putând fi găsite în pachetul cu care vin colțarii.

A doua clasificare a colțarilor se poate face după suprafața pe care vor fi folosiți.

– Colțarii recomandați pentru zăpadă au colții frontali netezi, realizați din oțel de aceeași grosime cu ceilalți colți (8 sau 10, funcție de modelul colțarului). Ei pot folosiți și pe porțiuni de stâncă, pentru cățărări de dificultate medie.

– Colțarii dedicați cățărării la gheață pot fi recunoscuți după cei doi colți frontali mult mai solizi decât ceilalți, mai rigizi, mai groși, cu zimți pe partea lor interioară. Aceștia pot fi folosiți și la trasee mai dificile pe teren mixt.

– Colțarii pentru trasee mixte cu porțiuni foarte dificile de stâncă au colții din față mobili. Poziția acestora poate fi modificată unul față de celălalt și față de restul colțarului, ba chiar poate fi montat și doar un singur colț frontal pentru traseele de stâncă foarte dificile, cu prize/fisuri foarte mici.

– Colțarii de ghețar, generație mai nouă, destinați exclusiv pentru ghețar sau schi de tură, sunt extrem de ușori, fiind realizați, cel puțin partea lor din spate, din duraluminiu, ceea ce exclude definitiv folosirea lor pe stâncă. De asemenea, prinderea celor două părți componente nu se mai realizează cu o bară metalică, ci cu o cordelină foarte rezistentă.

ATENȚIE!!! La montarea colțarului pe bocanc, întotdeuna catarama cu care se prinde chinga textilă trebuie să fie situată în exteriorul piciorului, pentru a evita pericolul să fie agățată cu celălalt colțar în timpul mersului. De asemenea, atenție la tocirea colților, mai ales după ture pe teren mixt, pe stâncă. Păstrați colțarii ascuțiți și, pentru asta, apelați la oameni care se pricep să-i ascută. Nu folosiți polizorul, puteți decăli oțelul din care sunt fabricați colțarii!

#LearnHowToMountain Ep. 6 – Ce mănânci pe munte

Salut! Sunt Costin Miu, sunt ghid montan și astăzi povestim despre ce ar trebui să mănânci într-o tură de munte. Cum suntem la Mega Image-ul din Bușteni, adică la poalele Bucegilor, haideți la cumpărături pentru o tură de o zi.

În primul rând, cel mai important aliment, cum îi spun eu, apa. Nu mai insist, vă aduceți aminte despre importanța ei din episodul cu hidratarea.

Apoi două sandwich-uri cu carne și cașcaval pentru aportul lor de proteine și carbohidrați, o pungă cu fructe uscate și diverse nuci, două banane, pentru că ele conțin magneziu, potasiu, fibre și vitamina C, plus o tabletă de glucoză. O conservă de ton în ulei de măsline are un aport de sodiu, important pentru echilibrul electrolitic al organismului, proteine și grăsimi vegetale nasaturate.

Din rucsacul meu de ghid nu lipsesc, de asemenea, două-trei geluri energizante, un flacon cu extract de Guarana și unul cu magneziu, pentru cazurile de urgență în care vreunul dintre clienții mei are nevoie de un boost de energie sau de un remediu împotriva crampelor musculare. Cam astea ar fi suficiente pentru a-ți asigura energia necesară unei zile de urcat pe munte. Știu, tradiționala slănină e bună, doar că grăsimile animale sunt destul de greu asimilabile de către organism, așa că ea e mai utilă cu o zi-două înainte de tură, decât în timpul turei. Aaaa, mai poți lua cu tine unul dintre alimentele tale preferate, gustul lui te poate readuce un pic în zona de confort când ești obosit.

Dar ce mănânci înainte de tură? În primul rând, regula de bază a dietei pentru munte este mese bogate și echilibrate. Nu doar carbohidrați, nu doar lipide, nu doar proteine, ci toate acestea combinate într-o proporție aproximativă de: 60-25-15. Organismul vostru nu va fi fericit doar cu platou de paste sau doar cu o friptură imensă. Are nevoie de echilibru.

Cum procedez eu? Dacă, dimineața, puteți lua o masă cu minim 60 de minute înainte de plecare, e foarte bine. Mie nu-mi lipsesc omleta, ceaiul și, mai ales, pâinea cu unt și gem. Dacă timpul nu vă permite, mai bine mâncați unul-două batoane de cereale și niște fructe uscate – ele combină cele două două tipuri de carbohidrați, lenți și rapizi cu proteine și sunt ușor asimilabile.

Cele mai utile vitamine

Vitamina C este foarte utilă în timpul trekurilor sau al expedițiilor lungi. Este o vitamină esențială și fragilă, pe care corpul nu are mijloace s-o producă sau s-o stocheze. În general, poate fi găsită în produse proaspete precum fructe (portocale, măr, morcov) sau legume, care, însă, pot fi greu găsite în timpul unei expediții. De aceea, o tabletă de 500mg de vitamina C pe zi e recomandată pe perioada trekurilor lungi, mai ales la altitudine.

Vitamina B este cea care manageriază carbohidrații și-i eliberează în timpul efortului. Poate fi găsită în coaja cerealelor integrale: grâu, orez.

Fierul este util mai ales în cazul femeilor, al căror deficit de fier tinde să se accentueze la altitudine.

Peste toate, cel mai important lucru, nu uitați de hidratare! Atenție, povestea cu alcoolul care te încălzește pe munte e doar o poveste. Nu doar că nu te încălzește, ba chair te deshidratează, ceea ce, în final, îți va accentua senzația de frig. Îmi pare rău, dar palinca și muntele nu merg bine împreună!

#LearnHowToMountain Ep. 5 – Echipamentul de avalanșă

Salut! Sunt Costin Miu, sunt ghid montan, și astăzi vom vedea ce trebuie să aveți cu voi atunci când vreți să faceți o tură într-o zonă cu pericol de avalanșă.

ATENȚIE!!! Sfatul meu e ca, atunci când mergeți într-o tură de iarnă, să contactați Salvamontul din zona respectivă și să vă interesați despre starea zăpezii. Dacă salvatorii montani vă spun că pericolul de avașanță este mare, sfatul meu e să reconsiderați acea tură.

Dacă, totuși, insistați să mergeți, măcar mergeți echipați cum trebuie. Ce înseamnă asta?

În primul rând, trebuie să aveți la voi echipamentul de siguranță pentru o tură de iarnă, adică cele 4 accesorii fundamentale:

1. cască, pentru a vă proteja capul în eventualitatea unei alunecări sau în cea a căderii unor bucăți de gheață de deasupra voastră

2. colțari, pentru a vă asigura aderența pe suprafețe acoperite cu zăpadă înghețată sau gheață

3. piolet, pentru a vă crește siguranța în timpul deplasării

4. ham, pentru a vă putea asigura în zonele periculoase, cum ar fi traversee abrupte sau zone cu zăpadă înghețată sau chiar gheață. Fiind vorba de o deplasare pe zăpadă, nu aveți nevoie neapărat de un ham de escaladă. Unul de ghețar, foarte ușor, e suficient. Bine-nțeles, în grup va trebui să existe cel puțin o semicoardă pentru asigurare.

Apoi, dacă în zona respectivă există potențial de avalanșă, va trebui să aveți la voi alte 3 piese de echipament absolut necesare.

1. Dispozitivul de localizare în avalanșă are rolul de a permite găsirea persoanei care-l poartă și care este îngropată în avalanșă. Cele mai folosite denumiri după care pot fi căutate sunt PIEPS și ARVA. Bine-nțeles, pentru a fi utile în căutare, aceste dispozitive trebuie să fie purtate atât de cel căutat, cât și de cel care caută.

2. Sonda de avalanșă este un băț telescopic cu lungime cuprinsă între 2 și 3 metri cu care, odată găsită zona unde se află persoana îngropată cu ajutorul dispozitivului de localizare de mai sus, se identifică precis locul, prin sondare în zăpadă.

3. Lopata de avalanșă vă ajută să dezgropați din zăpadă persoana îngropată. Prezența acestor 3 echipamente este extrem de importantă pentru că trebuie să fiți capabili să începeți căutarea unei persoane îngropate imediat ca s-a petrecut avalanșa, nu să așteptați venirea salvatorilor montani. Pentru cei care practică schiul în afara pârtiei, ar fi ideal ca sculele de mai sus să fie purtate într-un rucsac cu airbag, care mărește considerabil șansele de a rămâne în viață în cazul unei avalanșe. Sfatul meu de ghid e să învățați folosirea PIEPS (ARVA) și a sondei de avalanșă într-un cadru organizat, de la profesioniști, pentru a fi siguri că le veți folosi cum trebuie.

#LearnHowToMountain Ep. 4 – Cum îți alegi și cum porți corect rucsacul

Astăzi povestim despre cum vă alegeți și, mai ales, despre cum purtați corect rucsacul. Înainte de asta, haideți să vedem cum s-ar clasifica rucsacii de trekking.

1. Volumul este cel mai evident criteriu. Rucsacii se diferențiază de la cei de 20 de litri, utili pentru o tură de vară de o zi, până la cei de 80+, folositori pentru ture de mai multe zile sau pentru expediții.

2. Sexul purtătorului constituie un criteriu mai puțin cunoscut, dar foarte important. De ce? Pentru că rucsacii destinați femeilor au o construcție specială. La volum echivalent cu unul pentru bărbați, un rucsac pentru femei este mai scurt, pentru a se potrivi conformației feminine. Apoi, distanța dintre bretelele rucsacului este mai mică, acestea sunt mai subțiri și ceva mai curbate în zona pieptului, iar centura rucsacului este ceva mai lată. Toate din același motiv, al conformației corporale a femeilor.

3. Anotimpul în care sunt folosiți. Rucsacul de iarnă are spatele plin, ceea ce îl face să stea lipit de spatele purtătorului, sporind astfel confortul termic. Rucsacul de vară are spatele ușor curbat spre interiorul său, iar contactul cu spatele purtătorului se face printr-o plasă care are rolul de a ține rucsacul departe de corp și de a crea un flux de aer util la eliminarea mai eficientă a transpirației acumulate pe spate.

Caracteristicile care fac dintr-un rucsac alegerea potrivită În afara faptului că trebuie să-ți fie potrivit, adică să-ți stea bine pe spate, el trebuie să aibă câteva accesorii importante:

1. Prinderi dedicate pentru piolet și bețele de trekking.

2. Plasă de prindere pentru casca de protecție

3. Mie-mi plac foart tare rucsacii prevăzuți cu fermoar pe față, care permite un acces rapid la conținutul lui, fără a fi nevoit să desfaci capacul rucsacului

4. Buzunarul interior pentru rezervorul de apă Camelback și, implicit, orificiul prin care scoateți în afară furtunul acestuia

Situați puțin „mai sus” decâ rucsacii de trekking sunt cei de alpinism, care au niște accesorii în plus: prinderi cu tridenți pentru doi pioleți tehnici, chingi pentru agățarea pe rucsac a diverselor echipamente gen carabiniere, bucle echipate, anouri etc și, cele mai multe, chingi pentru transpostul schiurilor de tură.

În sfârșit, pentru că în ultimele zile s-a vorbit intens despre avalanșe, mai există și rucsacii pentru avalanșe. Aceștia sunt mai puțin utili la trekking, ei sunt dedicați, în special, celor care practică schiul freeride, off piste, pe fețe de munte expuse avalanșelor.

Ce au ei special? În construcția lor este inclus un airbag care, odată declașat, te poate susține la suprafața avalanșei, te poate proteja de lovituri potențial fatale sau, dacă ajungi să fii îngropat în zăpadă, îți crează un balon protector de aer care se poate dovedi decisiv în salvarea ta.

Cum se poartă un rucsac în mod corect

Principiul de bază este împărțirea greutății rucsacului între umeri, spate și bazin. Realizarea acesteia se face prin legarea în ordinea corectă a chingilor.

1. Prima se strânde centura de jos, astfel încât ea să „îmbrace” oasele bazinului.

2. Apoi, se strâng chingile celor două bretele, fapt care face ca greutatea rucsacului să stea și pe umeri, nu doar pe șolduri.

3. Se „aduce lângă corp” greutatea rucsacului prin strângerea optimă a chingilor cu care sunt acesorizate centura și a bretelele (vezi video).

4. În sfârșit, chinga elastică de la piept se prinde ultima și are rolul de a ține împreună cele două bretele. Personal, o folosesc atunci când am un rucsac greu și mă aflu pe o porțiune de cățărare unde există pericolul ca bretelele rucsacului să alunece de pe umeri, dezechilibrându-mă, astfel.

Nu uitați! Ca și în cazul bocancilor, nu cumpărați un rucsac anume doar pentru că vă plac culorile lui sau pentru că un prieten e încântat de el. Probați mai multe modele și cumpărați-l pe cel care vă vine cel mai confortabil și se potrivește scopurilor voastre!

#LearnHowToMountain Ep. 3 – Cum îți alegi corect încălțămintea de munte

Încălțămintea de munte este un articol foarte important. Sunt Costin Miu, sunt ghid montan, și astăzi vorbim despre cum o alegem.

Reguli de bază 1. Nu cumpărați bocancii de pe net, fără să-i probați, decât în cazul în care ați mai avut o pereche identică sau ați probat o pereche într-un magazin.

2. Nu vă cramponați de un anumit brand, model sau culoare pe care le-ați văzut la un prieten. Probați mai multe perechi și branduri, măsurile și calapoadele nu coincid. Vă garantez că mărimea 40, să zicem, de la Mammut nu vă vine la fel pe picior ca 40-ul de la La Sportiva.

3. Luați-vă bocancii cu cel puțin o mărime mai mare decât pantofii de stradă. Astfel, nu veți avea surprize neplăcute la coborâre, când puteți lovi cu degetele în vârful bocancului. Degetele nu trebuie să atingă vârful bocancului, dar nici călcâiul nu trebuie să salte în timpul mersului. Probați bocancii cu șosetele potrivite anotimpului și, pe cât posibil, chiar cu șosetele pe care le veți folosi pe munte.

Tipuri de bocanci

1. Bocancii de treking de 3 sezoane. Ușori, cu talpa elastică sau semirigidă curbată pentru a ajuta la mers, pentru excursii pe trasee ușoare și medii ca dificultate, pe o potecă marcată nu foarte abruptă și care poate prezenta porțiuni stâncoase. Sunt fabricați din combinații de piele normală sau întoarsă și material textil. Dacă predomină textilul, sunt mai ușori dar mai puțin rezistenți la apă, de aceea sunt indicați în perioada de vară, cu puține precipitații. Cei cu mai multă piele sunt ceva mai grei, dar mai solizi, de aceea sunt mai indicați primăvara și toamna. De preferință, ar trebui aleși cei cu membrană Goretex. Sunt indicați începătorilor, pentru că asigură o mai bună stabilitate gleznei. După ce ați căpătat experiență de mers, puteți trece la modelul semigheată sau pantofi de treking, care au avantajul că sunt mai ușori, dar mai puțin grijulii cu gleznele.

ATENȚIE: membranele, că e vorba de Goretex sau de altele, asigură un anumit grad de rezistență la apă asigurând, în același timp și respirabilitatea bocancului. Faptul că pe bocanc scrie Goretex nu înseamnă că-l transformă într-o cizmă de cauciuc.

2. Bocanci tehnici de 3 sezoane. Se diferențiază de primii prin talpă, care este semirigidă sau rigidă, datorită faptului că sunt destinați turelor tehnice, traseelor unde predomină stânca și cu un grad de înclinație mai mare, acolo unde nu întotdeauna găsești loc pentru a călca cu toată talpa, deci ai nevoie de o talpă îndeajuns de rigidă pentru a putea susține toată greutatea corpului. Pentru că și materialele din care sunt fabricați sunt mai solide, groase sau din piele, pot fi folosiți și în condiții de iarnă pentru ture scurte.

3. Bocancii de iarnă. Sunt bocanci solizi, călduroși, cu talpă rigidă și galoșaj de cauciuc. Obligatoriu, bocancii de iarnă trebuie să aibă prinderi pentru colțari, mecanice sau semi-mecanice. În funcție de soliditatea lor, pot fi bocanci pentru ture de iarnă de o zi, la finalul căreia te întorci acasă sau înoptezi la pensiune/hotel și bocanci pentru ture de mai multe zile, care presupun dormitul în refugii sau chiar bivuacuri.

4. O categorie aparte o constituie bocancii de altitudine. Aceștia se folosesc la altitudini peste 4000 de metri, sunt fabricați ori complet din piele, ori din materiale textile care înglobează multă tehnologie și cercetare. Pot fi cu gheată interioară sau dublați, pot fi simpli sau cu parazăpezi incorporate.

Șosetele

Regula de bază, NU DIN BUMBAC, pentru că rețin transpirația, fac cute, ceea ce produce bășici. De aceea, eu prefer șosetele tehnice, din materiale sintetice sau lână. Au vârful și călcâiul îngroșate, pentru un confort mai mare, nu au cusături care pot provoca bășici și permit un transfer rapid al umidității, ceea ce împiedică instalarea unor mirosuri neplăcute.

#LearnHowToMountain Ep. 2 – Cum îți alegi corect îmbrăcămintea de munte

Îmbrăcămintea de munte este un articol foarte important. Sunt Costin Miu, sunt ghid montan, și astăzi vorbim despre cum o alegem.

Regula de bază: pentru un confort termic optim, îmbrăcați-vă pe principiul foilor de ceapă. În special iarna, e mai bine să purtați mai multe straturi mai subțiri decât unul gros.

Motivul este că aerul e cel mai bun izolator termic, iar rolul straturilor este să-l mențină captiv între ele, în jurul corpului, pentru a opri căldura generată de organism să se piardă în mediul înconjurător.

ATENȚIE, ca și în cazul bocancilor, confortul termic pe care ți-l asigură articolele de îmbrăcăminte depinde de organismul fiecăruia!

1. Base layer, primul strat. Prima regulă, ÎN NICI UN CAZ BUMBAC, caracteristicile sale nu-l recomandă pentru treking: nu transferă îndeajuns de repede transpirația acumulată, astfel încât veți sta uzi mai mult timp, fapt care duce la disconfort termic îndelungat și garantează apariția mirosurilor neplăcute. Sunt recomandate:

– tricourile tehnice, din materiale sintetice, cu mânecă lungă sau scurtă, funcție de temperatura externă. Au avantajul că, odată udate de transpirație, se usucă mult mai repede decât bumbacul.

– tricourile din lână fac transferul umidității ceva mai greu decât cele sintetice, dar au avantajul că sunt mai călduroase și pot fi purtate mai multe zile, pentru că mirosurile neplăcute apar după infinit mai mult timp decât în cazul bumbacului și al materialelor sintetice. În plus, odată udate de transpirație, nu țin rece, ca tricourile sintetice. Asta v-o garantează unul care a stat două săptămâni pe Aconcagua cu două tricouri fără nici un disconfort olfactiv pentru ceilalți! Ca modele, eu prefer tricourile cu fermoar pentru că acesta este foarte util în managementul termic al corpului.

2. Stratul termic este format din articole care asigură confortul termic al corpului și care, în același timp, asigură și respirabilitaea lui. Cel mai popular material este Polartec-ul, cu variantele lui PowerStretch, Polar Alpha sau Thermal Pro. În ultimii ani, au apărut jachetele cu Primaloft, cu calități termice și de respirabilitate superioare Polartec-ului, dar și cu prețuri proporțional mai mari. În sfârșit, pufoaicele subțiri asigură cel mai bun confort termic, sunt cele mai ușoare, dau au cea mai mică respirabilitate. Eu le folosesc în turele la temperatură foarte scăzută, cele la altitudine (unde mergi foarte încet, deci transpiri foarte puțin) sau ca strat de rezervă în rucsac, în turele de primăvară, toamnă, iarnă când poate fi îmbrăcată în momentele de repaus, pentru menținerea temperaturii corpului.

3. Windstopper-ul, așa cum îi spune și numele, este fabricat din materiale cu rezistență la vânt, asigură un confort termic decent și sunt foarte respirabile datorită fermoarelor laterale. Eu îl port primăvara și toamna, când nu e îndeajuns de frig pentru un strat termic din Polartec sau puf, dar și iarna, la turele cu mare consum energetic, când corpul degajă foarte multă căldură. Personal, recunosc că sunt un mare fan al windstopperelor în fața Polartec-ului: prefer să-mi fie un pic frig la plecarea într-o tură știind că după 10 minute de efort mă încălzesc, decât să mă îmbrac mai gros și să fiu nevoit să mă opresc după 10 minute de efort, să mă dezbrac.

4. Stratul exterior, hard shell. Este stratul care asigură protecția împotriva umidității externe, în timp ce o lasă pe cea internă să iasă, caracteristică datorată unei membrane izolatoare. Cea mai cunoscută membrană este Goretex, care are mai multe variante, în funcție de raportul impermeabilitate-respirabilitate:

– Packlite (foarte respirabil, ideal pentru sezonul cald),

– Performance (pentru sezonul mai rece, toamnă-primăvară-iarnă),

– Pro (iarnă extremă și în expedițiile la altitudini mari).

Veți întâlni expresiile „jachetă cu Goretex într-un strat, în două straturi sau în trei straturi”. Această clasificare nu are legătură cu grosimea materialului jachetei, ci cu densitatea porilor membranei de Goretex și ea definește respirabilitatea fiecărei variante, toate având aceeași impermeabilitate.

ATENȚIE!!! Impermeabilitatea de 28.000 mm coloană de apă a Goretex-ului reprezintă rezistența membranei la acest volum de apă căzut în 24 de ore! Dacă acest volum cade în două ore, membrana n-o să asigure aceeași protecție!

#LearnHowToMountain Ep. 1 – Cum te hidratezi corect pe munte

Salut! Sunt Costin Miu și sunt ghid montan. Din experiența personală, una dintre poate cele mai importante condiții pentru o tură de munte reușită este hidratarea corectă.

Principalul rol al apei în timpul efortului fizic este să regleze temperatura corpului prin evacuarea căldurii, iar o treime din apa absorbită de organism este folosită în procesul de transformare a carbohidraților în energie.

Regula de bază e să bei apă înainte să-ți fie sete. Dacă apare setea, e deja târziu, ea e semnalul dat de creier că ești deshidratat. În momentul când ți-e sete, celulele deja duc lipsă de hidratare și deja au declanșat producerea toxinelor care duc la crampele musculare.

Lipsa de hidratare într-o zi cu efort fizic major poate produce dureri musculare pentru următoarele 3 zile. Pe munte, deshidratearea este mai mare din cauza transpirației, a viperventilației și a aerului uscat (la peste 3000 de metri). La altitudine, se poate pierde apă fără ca măcar să observi, pentru că până la 20% se pierde prin respirație.

În timpul unei cățărări de 5 ore la altitudine medie, prin transpirație și respirație, omul poate pierde:

– 2 litri de apă, la 20 de grade

– 2,5 litri, la 25 de grade

– 5 litri la 35 de grade. Lipsa condiției fizice crește aceste cantități.

Cum să bei corect

– 500ml dimineața, înainte de plecare

– 250-300 ml pe oră

Niciodată nu bea mai mult de 500 ml o dată. Apa e bine-venită pentru efort când conține minerale care ajută digestia. De asemenea, poate fi ușor îndulcită, pentru a aduce în sistem carbohidrați rapizi, care se adaugă carbohidraților lenți deja absorbiți din hrană.

Apa minerală carbogazoasă e indicată seara, după efort, pentru că, fiind alcalină, ajută rinichii să neutralizeze și să evacuează mai repede toxinele și acizii acumulați.

O rețetă simplă pentru o băutură eficientă și ieftină:

– Adaugă 50 de grame de zahăr pentru fiecare litru de apă

– Pune puțin suc de portocale pentru a-i da un gust echilibrat

– Adaugă puțină sare și lămâie

– Se mai pot adăuga o aspirină sau o tabletă de cafeină pentru un plus de energie.

Atenție la deshidraterea copiilor! Pierderea de apă e mai rapidă și mai importantă în cazul copiilor, pentru că ei utilizează mai multă energie decât un adult proporțional cu masa lor musculară și au o mai mare suprafață de schimb termic (pielea) proporțional cu greutatea corpului lor. În plus, copiii tolerează mai greu deshidratarea decât adulții. Un copil ar trebui să bea apă cel puțin o dată la 30 de minute, iar ideal ar fi să aibă propriul camel back.

Cum procedez eu?

Beau, înainte de plecare, 500 de ml de apă, iar pentru tură îmi iau atâta apă cât am nevoie, în funcție de lungimea traseului, dificultatea lui și anotimp. Astfel, pentru o tură de vară de 8-10 ore, îmi sunt necesari 2,5-3 litri de apă. Recomand cu încredere folosirea camel back-ului, acel rezervor cu apă care se transportă în rucsac și care este prevăzut cu un furtun din care poți suge apă fără efortul de a te opri și a da jos rucsacul din spate pentru a căuta sticla cu apă. Îl folosesc de mai bine de 5 ani și a devenit, alături de bețele de treking, un accesoriu indispensabil. Nu aștept să mi se facă sete, ci beau două-trei guri sănătoase de apă la fiecare sfert de oră, evitând, astfel, deshidratarea.

Îmi petrec o mare parte din timp pe munte, așa că văd des oameni neechipați corespunzător care pun în pericol viața lor și a altora. La început am râs de ei, apoi m-am enervat, după care mi-am dat seama că, poate nu e vina lor.

Spre deosebire de țări ca Franța, Elveția sau Italia, unde oamenii au urcat munții încă de la jumătatea secolului XVII, România are o tradiție montagnardă răsărită abia în ultima sută de ani.

Cei mai mulți tineri români nu primesc – în familie sau în anturaj –  sfaturi despre cum să se echipeze corect pentru o drumeție sau despre cum să se comporte pe munte. Așa apar cazurile de oameni încălțați în pantofi sau cizme de stradă recuperați de Salvamont în situații critice, sau de turiști care se întorc senini de pe munte cu buchețele de plante ocrotite ca floarea de colț, bujorii de munte sau garofița Pietrii Craiului.

Campania de tutoriale video derulată împreună cu Discovery România își propune să promoveze noțiunile de bază ale mersului pe munte: cum îți alegi corect încălțămintea și îmbrăcămintea, ce rucsac ți se potrivește, ce trebuie să conțină el obligatoriu, la ce sunt bune bețele de trekking și casca, cum te hidratezi corect, ce mănânci și multe alte detalii care te vor ajuta să te bucuri de munte în siguranță.